Pe scurt
- IFRS sunt obligatorii pentru companiile listate pe piața reglementată a Bursei de Valori București și pentru instituțiile de credit
- Marea majoritate a firmelor din România (SRL-urile obișnuite) aplică reglementările contabile românești (OMFP 1802/2014), nu IFRS
- Situațiile financiare IFRS se raportează pe formulare distincte, motiv pentru care multe platforme nu afișează deloc datele financiare ale acestor companii
- Diferențele IFRS vs standardele românești pot schimba semnificativ cifrele: de la valoarea activelor la profitul raportat
Ce este IFRS, pe scurt
IFRS (International Financial Reporting Standards, în română Standardele Internaționale de Raportare Financiară) este setul de standarde contabile emis de IASB (International Accounting Standards Board), folosit în peste 140 de jurisdicții. Scopul lui: situații financiare comparabile la nivel internațional, astfel încât un investitor din Frankfurt să poată citi bilanțul unei companii din București după aceleași reguli.
În Uniunea Europeană, Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 obligă toate companiile listate pe piețe reglementate să își întocmească situațiile financiare consolidate conform IFRS. România a extins această obligație, prin reglementări naționale, și la situațiile financiare individuale ale anumitor categorii de entități.
Cine este obligat să aplice IFRS în România
Răspunsul scurt: o minoritate clar delimitată de entități. Categoriile principale sunt:
- Societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată: în practică, companiile listate pe piața principală a Bursei de Valori București. Pentru ele, OMFP 2844/2016 impune IFRS ca bază a contabilității, inclusiv pentru situațiile financiare individuale.
- Instituțiile de credit (băncile), care aplică IFRS conform reglementărilor Băncii Naționale a României.
- Societățile de asigurare și reasigurare, precum și alte entități supravegheate de ASF, conform reglementărilor sectoriale aplicabile.
- Anumite instituții financiare nebancare și alte entități reglementate, potrivit normelor emise de autoritățile lor de supraveghere.
Nuanță importantă: companiile listate pe piața AeRO (sistemul multilateral de tranzacționare al BVB) nu sunt, în general, obligate să aplice IFRS, pentru că piața AeRO nu este o „piață reglementată” în sensul legislației europene.
Cine NU trebuie să aplice IFRS
Marea majoritate a firmelor din România: SRL-urile și SA-urile nelistate, PFA-urile, întreprinderile mici și mijlocii. Toate acestea aplică reglementările contabile românești aprobate prin OMFP 1802/2014 (cu modificările ulterioare), cunoscute și ca „standardele românești”.
Pentru aceste firme, trecerea la IFRS nu este nici obligatorie, nici, de regulă, utilă: implică costuri de implementare semnificative (retratarea soldurilor, personal instruit, sisteme adaptate) fără un beneficiu direct, dacă firma nu caută finanțare internațională sau listare.
Există și situații intermediare: subsidiarele românești ale grupurilor multinaționale țin contabilitatea statutară după reglementările românești, dar raportează în paralel către grup pe IFRS, pentru consolidare. Acesta e un exercițiu de raportare internă: situațiile depuse la autoritățile române rămân pe standardele românești, cu excepția categoriilor obligate de mai sus.
IFRS vs standardele românești: diferențele care schimbă cifrele
Aceleași tranzacții pot arăta diferit în cele două cadre. Când compari o companie care raportează IFRS cu una pe OMFP 1802, ține cont de câteva diferențe structurale:
| IFRS | OMFP 1802 | |
|---|---|---|
| Leasing | Chiriile pe termen lung apar în bilanț ca active și datorii, dreptul de utilizare (IFRS 16) | Nu apar în bilanț în același mod |
| Recunoașterea veniturilor | Poate diferi la contracte complexe, pe faze sau cu componente multiple (IFRS 15) | Regulile standard românești |
| Deprecierea activelor | Teste de depreciere obligatorii, cu ajustări mari vizibile în rezultat (IAS 36) | Fără teste echivalente |
| Evaluarea activelor | Valoare justă în mai multe situații, active reevaluate semnificativ | Cost istoric |
| Prezentarea situațiilor | Structură proprie, diferită de formatul standard românesc | Format standard de bilanț |
O companie cu multe spații închiriate arată mai „îndatorată” în IFRS decât ar arăta pe standardele românești, tocmai din cauza tratamentului leasingului. Comparațiile „poziție cu poziție” între cele două cadre pot induce în eroare.
Unde găsești situațiile financiare IFRS ale unei firme
Aici apare o problemă practică pe care puțini o cunosc: entitățile care raportează IFRS depun situațiile financiare la Ministerul Finanțelor pe formulare distincte de cele ale firmelor obișnuite. Datele lor nu se regăsesc în același set public cu bilanțurile standard.
Consecința: bilanțurile lor se opresc brusc în anul trecerii la IFRS, deși compania publică în continuare rapoarte, ba chiar mai detaliate.
Contera tratează explicit acest sector: profilurile companiilor care raportează IFRS includ indicatorii financiari din raportările lor specifice, astfel încât holdingurile listate și subsidiarele mari de multinaționale au istoricul financiar complet, nu găuri de date.
Pentru companiile listate, sursa cea mai bogată rămâne raportul anual publicat pe site-ul propriu și pe site-ul BVB: acolo găsești situațiile complete, cu note și raportul auditorului.
Pe multe platforme de verificare a firmelor, companiile care au trecut la IFRS par să „nu mai aibă” date financiare.
Ce înseamnă pentru tine, practic
Dacă ești antreprenor cu un SRL: nimic de făcut, rămâi pe reglementările românești, iar contabilul tău știe deja asta. IFRS devine relevant doar dacă plănuiești listarea la bursă sau intri sub o autoritate de supraveghere financiară.
Dacă analizezi parteneri sau concurenți mari: verifică mai întâi ce cadru de raportare folosesc. O comparație corectă între o companie IFRS și una pe standarde românești cere prudență, pentru că diferențele de mai sus pot explica variații mari de cifre care nu țin de performanța reală.
Dacă ești investitor sau creditor: cere întotdeauna situațiile complete, cu note. În IFRS, notele explicative conțin informația cu adevărat valoroasă, de la structura datoriilor la angajamentele extrabilanțiere.
Întrebări frecvente
Cine trebuie să aplice IFRS în România?+
Obligatoriu: societățile listate pe piața reglementată a BVB (conform OMFP 2844/2016), instituțiile de credit, societățile de asigurare și alte entități reglementate de BNR sau ASF. SRL-urile și firmele obișnuite aplică reglementările contabile românești (OMFP 1802/2014).
Un SRL obișnuit poate alege să aplice IFRS?+
Regula pentru firmele obișnuite este contabilitatea conform OMFP 1802/2014. Unele entități pot întocmi, în paralel, un set suplimentar de situații IFRS pentru scopuri proprii (raportare către grup, investitori), dar situațiile statutare depuse la autorități rămân pe standardele românești, dacă firma nu face parte din categoriile obligate.
De ce nu găsesc bilanțul unei companii mari listate pe platformele de verificare?+
Pentru că entitățile IFRS raportează la Ministerul Finanțelor pe formulare distincte, care nu apar în setul public de bilanțuri standard. Platformele care folosesc doar setul standard afișează un istoric care se oprește în anul trecerii la IFRS. Contera include și raportările sectorului IFRS, deci istoricul apare complet.
Companiile de pe piața AeRO aplică IFRS?+
În general, nu sunt obligate. AeRO este un sistem multilateral de tranzacționare, nu o „piață reglementată” în sensul Regulamentului (CE) 1606/2002, deci obligația IFRS nu li se aplică automat. Multe raportează pe standardele românești.
Care e diferența principală dintre IFRS și standardele românești?+
Filosofia: IFRS pune accent pe imaginea economică (valoare justă, substanță peste formă, teste de depreciere), standardele românești sunt mai apropiate de costul istoric și de forma juridică. Practic, aceleași active, datorii și venituri pot avea valori diferite în cele două cadre. De aceea comparațiile directe cer prudență.
Concluzie
Dacă firma ta e un SRL obișnuit, IFRS nu te privește direct: rămâi pe reglementările românești. Dar dacă analizezi parteneri sau concurenți mari (companii listate, subsidiare de multinaționale, instituții financiare), trebuie să știi că cifrele lor vin din altă „gramatică” contabilă și se depun pe alte formulare. Contera acoperă și acest sector: profilurile companiilor care raportează IFRS includ datele financiare care pe multe alte platforme lipsesc cu totul.
Articole scrise de echipa din spatele platformei Contera. Fiecare afirmație e verificată pe surse oficiale: ANAF, ONRC, Ministerul Finanțelor.
Vezi și în Contera
Surse oficiale
Date verificate pe site-urile oficiale ANAF, ONRC și Ministerul Finanțelor.